|
Se lasa seara peste uriasa platforma de gunoi de la marginea orasului Simleu. Scormonitorii - cei mai multi din satul Cristelec - isi iau sacii in spate, ii pun pe biciclete sau in carutele trase de caii lor si incep sa se tarasca inapoi, pe drumul spre casa. Invaluiti de miresmele insuportabile si cu ochii inrositi de fumul usturator, acesti defavorizati poarta, totusi, pe chip, un zambet tainic care razbate de sub praful si funinginea care le acopera fata. In mod sigur au acasa pe cineva care se va bucura de ceea ce au gasit ei in rampa de gunoi de langa “taul fara fund”, de la marginea satului Cehei - suburbie a orasului Simleu, jud. Salaj.
A plecat si ultimul dintre ei,de la rampa. Si totusi, cineva mai zaboveste, in ciuda inserarii. Mai cauta aici, mai cauta acolo, in special unde ard mici focuri de gunoi. E o doamna bine imbracata, dar al carei chip nu-l desluseam, chip ce seamana cu rampa in care scormone. In cele din urma, totusi, am recunoscut-o. Era doamna Maria G. din Simleu care a aruncat la cosul cu gunoi, un bilet loto in valoare de multe milioane de lei. Am recunoscut-o pentru ca i-a mers vestea in oras si in imprejurimi iar poza ei era mare intr-un ziar local surprinsa fiind de un fotoreporter pe cand scormonea in nesfarsita lume a gunoiului. E imbracata cu un pardesiu si are o esarfa pe cap. Pasii ei par a fi a unei personae care se rasuceste sa cada: era acolo de mult timp. Nici nu mai putea gandi. Era convinsa ca nu va gasi biletul, dar ii era frica sa dea ochi cu ea insasi. Stia ca nu va putea justifica ignorarea nejustificata si aruncarea inainte de vreme a biletului si ca va trebui sa traiasca cu consecintele.
Am fost cutremurat in adancul fiintei mele. Nu de suma de bani pirduta, ci de simbolul care se ascundea inapoia acestei comedii. Nimic nu sapa in inima omului o rana mai adanca si mai greu de tamaduit ca sansa vietii pe care un om a avut-o in mana si, din ignoranta sau din revolta, a aruncat-o intr-un moment fatidic in prapastia fara sfarsit. In viata umana, parerea de rau a condus la fatalitate. Acest lucru este o pierdere mai rea si mai grea decat cea dintai. Inexplicabil, dar acest fel de istorie a devenit parte din viata noastra. Arareori pretuim un lucru cand il avem si aproape intotdeauna il pretuim enorm cand nu-l mai avem, fie ca e vorba de o persoana, de sanatate, de calitatea vietii sau de destinatia finala.
Eminescu spunea: “Nu ma tem atat de moarte, cat de vesnicia ei”. Tot la fel, in fata pierderii, ceea ce conduce la disperare este aparentul ei ireversibil. Da, ai citit bine! Ireversibil este, deocamdata, aparent, deoarece, pentru persoana care transcede realitatea, nimic nu este ireversibil, asa ca dincolo de speranta este speranta insasi!
Ciudat lucru! De la fericire la nenorocire si invers, uneori, nu este decat un pas. Este ceea ce spune Solomon: “In mijlocul bucuriei, inima se mahneste”. Este copilul de care se apropie mama radiind de fericire si pe care-l gaseste rece. Este mirele accidentat mortal in ziua nuntii… Sau este omul de la Betesda, caruia o clipa ii aduce ce nu i-au adus 38 de ani sau femeia condamnata la moarte de oameni, dar ridicata la rang de sfanta in viata de catre Dumnezeu Insusi.
Ce adanca pace coboara in suflet cand stii ca ai pe Cineva cu care sa alegi, sa sustii sau sa te impotrivesti! Ce bucurie zglobie e in inima la gandul ca Cineva are intotdeauna un raspuns pentru tine iubite cititor!. Aceasta bucurie seamana cu paraul si lacul din fata mea. Scriu aceste randuri dupa o excursie facuta in toamna anului 2010 pe dealul Magura Simleului, acolo unde in urma cu 50 de ani faceam drumetii, acolo unde alergam in sus si in jos pe toate potecile gustand din fructele aromate ce se gaseau din belsug pe aceste locuri. Urcam pe Ciorgou Utca.,alte ori pe str. Andrei Muresanu, ajunsi in varf ne continuam drumetia de-a-lungul crestei Magurii spre Cehei, inainte de cobarare faceam intotdeauna cate un mic popas intr-o frumoasa si fermecatoare poienita de unde aveam buna vedere spre “Lacul fara fund”si spre acea platforma de gunoaie de care va vorbeam mai sus.
Drumul vietii noastre, dragi cititori este calauzit cu ajutor de la Dumnezeu care se bucura mult cand ii cerem si ii ascultam sfatul se bucura mai mult decat ne bucuram noi,oamenii rai, cand copiii nostri ne asculta sfatul si ajung bine in viata.
Dumnezeu Tatal este gata sa fie de ajutor pentru fiecare, ca si cand pe pamant ar fi doar o fiinta si aceea ai fi tu iubite cititor.
|
D'ale Cititorilor 
