|
Intr-o familie saraca din judetul Bacau si nu numai era si mai este obiceiul ca ori de cate ori tatal pleca de acasa la un drum mai lung sa spuna sotiei si copiilor lui: "Va las in grija Domnului! Aveti incredere in el!"
Venind vremea sa plece undeva, iarasi spuse aceste cuvinte catre ai casei. Un vecin de al sau auzindu-l, rase si-l intreaba: Ce inseamna aceasta? El raspunse: - Daca-i las in grija Domnului, el le va purta de grija.
Deci el pleca. In urma se dezlantui o furtuna mare peste satul Siretu unde traia familia despre care va vorbesc.
Casa acestei familii se afla la marginea satului. Ploaia a inceput sa cada cu galeata. Inundatiile amenintau casale si gospodariile satenilor. Apa crestea din ce in mai mare. Mama isi aduna copiii si ingenunchind cu totii se rugara lui Dumnezeu sa-i scape. - Doamne, striga mama, nu ne lasa!
Deodata se auzi de afara o voce: - Iesiti din casa, am venit sa va salvez.
Cine era? Un om care vazura primejdia, a alergat cu o barca si luind pe toti ai casei in ea, a plecat spre uscat. Abia facura cativa metri si casa se prabusi. Cand au ajuns la pamant, atat mama cat si copiii au inceput sa planga de bucurie, dar si de durere. De bucurie, pentru ca au scapat cu viata si de durere, pentru ca nu mai aveau nici un adapost. "Ce ne facem acum si unde ne vom duce?" ziceau ei. Mai multi oameni se stranse langa ei si ii priveau cu mila.
Atunci unul dintre ei care era primarul din Saucesti le zise: - Nu fiti ingrijorati ca in curand veti avea o casa noua. Nu peste multa vreme, mama si copiii au plecat spre casa ce le-a construit-o Primaria. Bucuria lor era mare caci noua locuinta era mult mai mare si mai buna decat cea care se daramase. Nu peste mult timp se intoarse si tatal copiilor care incepura sa-i spuna: - Tata, noi am fost in mare primejdie... era sa ne inecam... casuta noastra s-a prabusit si a fost luata de apa. Dar Dumnezeu nu ne-a lasat, a avut grije de noi si acuma avem o casa mai buna si mai mare.
Atunci tatal le zise: - Iata rostul cuvintelor cari le spun copiilor si sotiei mele de fiecare data cand plec de acasa: "Va las in grija Domnului".
In urma ploilor mari din vara anului 2010 Dunarea a crescut mare si a inceput sa se reverse peste maluri, inecand terenuri si localitati intregi din Delta Dunarii. Satele cele mai afectate de aici fiind: Catalchioi, Plauru, Salceni si Patlageanca unde cei mai multi din locuitori sunt lipoveni. La barul din Salceni, erau adunati multi sateni care sub influenta lui Bacus, dansau, cantau intr-un cuvant chefuiau de mama focului serband ziua de nastere a unui coleg de a lor, fara sa le pese de furia puhoaielor de apa ce se apropiau de ei.
Autoritatile vazand pericolul, au anuntat populatia inclusiv pe cei din bar sa se pregateasca de fuga din calea valurilor. Cei din bar nu s-au miscat, nimeni nu vroia sa renunte la petrecerea si la cheful care erau intoi. Abia cand apele au inceput sa intre in casele oamenilor,inundand si strazile lumea a inceput sa fuga ingrozita de colo, colo, de frica apelor si de frica mortii.
Pentru cei ce au chefuit in timpul zilei, a urmat o noapte plina de groaza si plansete.
Revarsarea Dunarii i-a surprins pe lipovenii mei care petreceau cantand si band, cum i-a prins potopul pe cei din vremea lui Noe. Nimeni n-a crezut pana cand apa era sa-i inece.
Si asa se va intampla dragi cititori si in vremea de pe urma, la venirea Fiului Omului. El va veni cand lumea se va astepta mai putin.
Autoritatile au atras atentia oamenilor cand s-au revarsat apele Dunarii in timp ce ei petreceau in Delta. "Autoritatile crestine"atrag mereu atentia lumii, ca sa ne ingrijim, sa priveghiem, sa fim, cu bagare de seama ca se apropie ceasul cumplitei urgii. Se apropie ceasul venirii Lui. Si totusi sunt asa de putini cei "treji"care sunt gata sa-L astepte pe: "Cel ce iarasi va veni..."
Cand isi vor da seama va fi prea tarziu, vor incerca sa fuga in toate partile, sa scape. Sa ne intoarcem deci iubiti cititori cu rugaciuni de slava si multumiri Tatalui nostru cel Ceresc. Amin
|
D'ale Cititorilor 
