|
Intr-una din zilele ajunului de Craciun, batranul Ion, inpovarat de saracia si necazurile avute in viata, porni spre magazinul "PENNY" Market din Nufarul-Oradea sa aduca apa de baut - apa plata - in modesta lui casuta ce se gasea undeva la marginea orasului. Ion este batran si bolnav si fara apa cea de toate zilele nici ca se poate. El face de multe ori economie si la apa de baut pentru ca bidoanele cu apa pe care le cara de la Market i se pareau din ce in ce mai grele.
Povestea sa ..........povestea oricarui parinte, luptand cu greutatile vietii pentru a-,si creste pruncii daruindu-le din puterea lui. Si mare este bucuria parintelui cand isi vede copiii rostuiti, oameni cu carte, invatati si asezati la casele lor. Numai ca, dupa ce isi i-au zborul, copiii, prinsi fiind in iuresul ametitor al materialismului modern - asa cum aratam in articolele mele "Iertarea" si "O poveste de viata" scrise anterior - incet............incet isi aduc aminte din ce in ce mai rar de parintii lor. Unii dintre ei zboara departe, departe peste ocean, acolo unde dragostea parinteasca ajunge la ei, doar printre randurile scrisorii sau al imelului scris cu lacrimi de sange.
Asa pati si batranelul nostru care, ducandu-si cu greu zilele, se simtea din ce in ce mai singur. Sau poate nu era atat de singur. Avea acasa pe sotia sa pe care o iubeste din ce in ce mai mult. Pentru ca iubirea se coace ca un fruct care este mai bun la sfarsit decat in primavara, verde Curajul pe care l-au avut de a imbatranii impreuna este mai admirabil ca dragostea fierbinte din primii ani ai rasaritului. Si mai spune Ion: - "noi nu stim sa iubim, abia la batranete invatam. Poate ca si de asta ne lasa Dumnezeu sa imbatranim."
Dumnezeu este acela care, indiferent de necazul in care s-ar fi aflat Ion, nu l-ar fi abandonat, niciodata. Nadejdea pe care batranul Ion si-o pune in Dumnezeu este la fel de mare si de fierbinte precum ruga lui de dimineata sau dinaintea fiecarei mese!. Crede cu putere in Domnul!. Simte ca, desi sarac, sufletul lui se imbogateste pe zi ce trece cu glasul lui Dumnezeu!. In prezent Ion nu mai aude atat de bine vocile oamenilor dar, atunci cand tacerea este profunda aude cantarile copiilor ba si a celor mari care acum in ajun de sarbatori fac repetitii la colinzile pe care le vor canta in seara si noaptea de Craciun.
In dimineata aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu varfurile leganate de vantul racoros, se zgribuleau, incercand sa-si ascunda goliciunea. Frigul era puternic, pana si fumul care iesea pe hornurile caselor tremura. De frig batrinul Ion era imbracat cu o haina de fas imblanita, purta pe cap o caciula din lana tricotata de mainile sotiei sale. Pe sub haina de iarna purta o vesta grii din lana impletita deasemeni de sotia sa. Iesind din casa sa mearga la cumparaturi, fu intampinat de glasurile zgomotoase ale copiilor care erau cat pe aci sa-l dea jos din picioare. "Dar poti sa te superi - spunea el - pe glumele lor, pe veselia si pe glasurile sunand a clopotei?. Vazandu-i ii trecura prin fata ochilor imaginile, chipurile copiilor sai dragi de varsta lor. "Asa erau si ei - nastrujnici si neastamparati dar, parca mai respectuosi si mai cuminti."
Tinand strans in maini sacosele cu cumparaturi, pasea incet si apasat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasa. Îi era putina teama, ca nu cumva sa alunece si sa cada. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalina si de extrogen, calcand pe o pata unsuroasa, a alunecat si a cazut lovindu-se rau la un genunche. "Doamne - a exclamat el - cum nu-i aci sotia mea sau vreun copil de al meu sa ma ajute sa ma ridic si sa-mi car spre casa sacosele astea care mi-se par din ce in ce mai grele." Nu termina de rostit cuvintele ca inaintea sa aparu un Mos Craciun imbracat in haine rosii de catifea, cu plete si barba alba. Ochii sai scanteiau ca doua stele, emanand bunatate si caldura. Intinse mana batranului, spunandu-i: "Haide tata-mosule, ridicate". Uimit de o astfel de aparitie, batranul intinse mana Mosului si se ridica. Dupa ce-i lua sacosele cu cumparaturi, Mosul se oferii sa il conduca pana acasa. Pe drum batranelul se tot gandea, tragand pe furis cu ochii spre Mosul misterios; "Ce minune mai poate fi si asta?".
Mergand in tacere pe drumul spre casa, batranul Ion isi aminti de vremurile cand - in putere fiind - petrecea ziua de Mos Ajun, acasa langa copiii sai frumosi. Masa lor era plina de bucate: carnati, caldabosi, friptura de porc si pui, salate, sarmale, prajituri si cozonaci, palinca, vin si alte bunatati.
Sprijinit de bratul acelui Mos Craciun batranelul nostru a ajuns acasa. Deschise incet usa de la casa si batranelul amutise. Odaia era calda, focul isi arata limbile rosiatice prin zabrelele usii de la soba. Pe perete, candela era aprinsa imprastiind in jur pace si liniste. Masa era gatita ca de sarbatoare si in jurul mesei, oaspeti: fiul cel mic, nora si nepotelul, prietenii Nelu, Tudor si Sandu care au venit la colindat si sa ureze acestor oameni, Sarbatora fericite.
Dupa ce multumii Mosului pentru ajutorul acordat, Ion il petrece pana la poarta, ii ureaza drum bun, dupa care intra in casa, isi imbratiseaza oaspetii, apoi canta impreuna "O ce veste minunata". Ion era fericit cum n-a mai fost demult. Se simtea mai tanar, mai vioi. Nu-l mai durea nimic si de rana de la genunche deja uitase. Si de data aceasta, simtii ca mana celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care ia fost dat sa o traiasca. Era umil, nici vorba de mandrie, dar in sinea lui isi spunea: "Cine poate indura bucuria de a i se spune Craciun fericit si La multi ani chiar in Ajunul marelui praznic al Nasterii Mantuitorului.
In incheiere vreau sa spun ca acesti doi batrani care se tin si astazi cu drag de mana, constituie un act eroic, este o poveste mai vrednica de povestit decat o mie si una de nopti cu povesti de tinerete. Cred dragi cititori ca, batranetea este un examen pentru toti carora Dumnezeu le ingaduie sa ajunga pana acolo, un examen extrem de greu,de dur si pe care putini il trec cu brio.
Va doresc un Craciun fericit si La multi Ani.
Ionel Cadar
|
D'ale Cititorilor 
