|
Sufletul este iubire. Iubirea este fericirea. Fericirea este chiar sufletul tau. Sau, ca sa rezumam: sufletul omului se afla in iubire. Traieste prin ea. Aliniati sau rand pe rand, pornim cu totii intr-o cursa nebuna spre meka iubirii sperand ca o sa gasim. Asteptam sa ni se dea startul sau intarziem sa participam la competitie, gandindu-ne ca normal ar fi sa ne prinda ea in iuresul ei. Unii, nerabdatori si impacientati, hotarasc sa dea ei o forma destinului. Si, din diverse motive, se implica intr-o relatie de proba.  O sa aiba succes o astfel de relatie? O sa aiba sanse sa se transforme intr-o iubire autentica o iubire conditionata de singuratate, de presiunile celor apropiati, de plictiseala, de foamea de iubire sau din dorinta de o exterioriza, de a o indrepta catre o persoana reala si palpabila? Sau pentru a ne omori timpul liber, nu pentru ca ar fi prea mult, ci pentru ca devine de plumb si insuportabil cand il imparti doar intre tine... si persoana ta? Reprezint unul dintre voi, un om care traieste printre voi, imi cunosc gandurile. Imi storc o parte a neuronilor scormonind si incercand sa gasesc valorile dupa care ne ghidam in alegerile noastre si ajung la aceeasi concluzie halucinogena: inteleg si nu prea. Inteleg de ce nu mai avem putintica rabdare. Nu inteleg insa de ce nu putem dispunem de rabdare pentru a ne construi si consolida rabdarea. Pro sau contra relatiilor de proba? Sa ne incumetam sau nu sa pornim pe drumul relatiilor inchise si nesigure? Ca orice persoana ce detine dreptul incontestabil de a-si cauta prin metode proprii fericirea, as spune in mod sigur da. Sigur... inainte de a gusta din plin fericirea, este recomandabil si mult mai bine ca mai intai sa o degusti. Sau sa o probezi. Sa vezi cat de bine iti vine, daca te prinde culoarea ei, daca o poti suporta pentru o perioada de timp suficienta in preajma ta. Sa o cantaresti cu minte, sa-ti dai cu parerea asupra ei, sa o admiri si sa o critici, iar intr-un final sa iei o hotarare jucidioasa, care sa te puna la adapost de orice surpriza neplacuta care ar putea sa-ti afecteze irevocabil disponibilitatea de a mai iubi. Dar... pentru ca am fost prinsa prea mult timp intr-o astfel de relatie, as spune categoric “nu”. Cele mai mari sanse de reusita le are o relatie care debuteaza cu dreptul, o relatie ce prezinta, cel putin sporadic, simptome ale iubirii, o relatie in care te arunci fara sa te gandesti ca unul va pierde sau ca celalalat va castiga. Nimic nu poate fi mai placut decat sa te impotmolesti in efemeritatea iubirii. Sa zaci in ea, uitat si nestiut de nimeni, cu exceptia unei singure persoane care are habar de existenta ta. Sa incepi o relatie si sa nu te simti exaltat sau asaltat de frumusete, nebunie, necunoscut, de o mie de sentimente contradictorii si alambicate? Sa dormi in propriul pat si sa ti se para la fel de cald si confortabil ca si mai inainte, sa nu pulseze in tine neastamparul si freamatul, in locul blocurilor cenusii sa nu vezi numai floricele pe campii, sa nu vibrezi de dor si de dorinta? Sa nu simti ca te indragostesti intens si ca o sa iubesti cu desavarsire? Am inceput o relatie gandindu-ma ca la un potential lucru ce merita o sansa si am terminat-o (am fost nevoita sa accept ca s-a terminat) in disperare, incercand sa-mi adun cat mai calm harburile de suflet imprastiate alandala in toate colturile pamantului. “O sa cream un simulacru al iubirii, o sa-l adaptam la cea adevarata si o sa vezi cat de bine o sa ne fie”, i-am spus inimii mele. Mda... Daca dragostea se invata, se construieste sau se castiga pe parcurs, haide sa o invatam, sa o construim, sa o castigam si noi. Mda... Chinuie-te sa iubesti atunci cand nu poti. Incearca sa te minti atunci cand adevarul e atat de evident ca mai sa-ti sara in ochi, lasandu-te orb pentru totdeauna. Incearca sa te convingi ca el e barbatul potrivit cand pana si ratiunea refuza sa inteleaga. Vezi o luna, incearca doua, mergi in patru luni si continua... pana ajungi la 16. Unde am ajuns? Doua persoane au ajuns sa-si analizeze la sange trupurile, sa-si disece si sa-si devoreze sufletul, sa se chinuie reciproc, sa-si admire si sa-si urasca pana la paroxism sentimentele, sa devina neincrezatoare, ranite si dezamagite. Eu – incercand sa-i explic lui ca acolo unde dragoste nu e, nimic nu e. Eu- sustinand sus si tare ca oricat as vrea, iubirea noastra nu o sa fie niciodata una autentica. Eu -incercand sa pun capat cat mai repede incertitudinii si confuziei dintre noi. El, persuasiv si rabdator, incercand sa ma convinga de contrariu. El -dorind sa prelungeasca cat mai mult agonia, sa faca dintr-un inceput fara scantei o poveste cu focuri de artificii. Eu nu l-am iubit, el sustinea ca o sa ma iubeasca. Eu am incercat sa-l iubesc, el sustinea ca ma iubeste. Eu – incercand sa ma conving ca il iubesc, el – din ce in ce mai plin de dubii in privinta lui. Eu – ferm convinsa ca il iubesc in sfarsit cu adevarat, el – sigur ca nu a simtit niciodata pentru mine iubirea adevarata. Eu- adorandu-l neconditionat si iremediabil din cap pana in picioare, fara dubii si nesiguranta, el- convins ca, din noroc si intamplare, a dat peste ceea ce crede el ca este o iubire autentica. El fericit si senin pentru ca si-a gasit adevarata iubire in alta parte. Eu, indoliata pentru ca mi-am pierdut viata si iubirea, distrusa si picurand lacrimi de sange pentru ca acestea au indraznit sa ma paraseasca. Ce... nu am stiut ca a proba nu inseamna neaparat si a achizitiona obiectul probei? Ca a fost doar o iubire probata, incercata si restituita?.... Iasmina D.
|
