|
“Intotdeauna in viata persoanei pe care o iubesti va exista o alta pe care a iubit-o sau care l-a iubit. Intotdeauna in viata cuiva va exista un alt cineva care trebuie uitat, o amintire ce trebuie ingropata in pamantul uitarii, o bucata din tine pe care, din diverse motive, esti nevoit sa o lasi in urma".  "Si cu toate acestea, in ciuda durerii si neconsolarii noastre, viata celor care si-au promis odata iubire eterna merge mai departe. Pe drumuri separate, pline la inceput de gropi din trecut, insa cu multe si interminabile lucrari de reabilitare pe parcurs. Dincolo de o veche suferinta, exista insa o noua fericire. Trebuie sa fi insa suficient de pregatit ca sa o primesti. Atat”. A fost explicatia cea mai simpla si mai rascolitoare pe care mi-a fost dat sa o aud vreodata venita din partea unei cunostinte de a carei existenta uitasem de mult timp. Nu a mai contat ca raspunsul ei nu avea nicio legatura cu intrebarea pe care i-a adresasem. M-a determinat sa inteleg ceea ce nu am inteles niciodata. De ce este atat de greu sa pui bazele unei relatii cu o persoana care a iubit si a fost inselata? De ce, orice ai face, oricat de profunde si intense ar fi sentimentele persoanei respective pentru tine, din cand in cand, exact atunci cand crezi ca totul este dat uitarii, intervin taceri prelungite, reticente, retineri si teama?
Nu este deloc usor sa incepi o relatie cu o persoana care inca incearca sa se refaca de pe urma unei foste iubiri. O fosta iubire, o iubire mare, careia i-ai pus capat din cauza tradarii, nu poate sa fie decat o experienta dureroasa. Este o suferinta dureroasa, care se vindeca insa in timp, incetul cu incetul, si dar cu ajutorul unei alte iubiri, cu ajutorul unei persoane care poate sa iti insufle optimism, incredere in tine si speranta. Iar tie, celui care te incumeti sa pasesti pe teritorii sangerande, gestul apropierii de o astfel de persoana ti se pare unul dintre cele mai temerare gesturi pe care le-ai facut vreodata.
Si incerci sa-l faci cu responsabilitate, cu o infinita iubire, cu speranta ca odata vei primi mult mai multa iubire decat ti se ofera acum. Mult mai multa incredere! Sau nu mai astepti deloc.. te multumesti cu ce ai... o speranta aproape inexistenta... doar sa-i fie lui bine. Incerci sa faci pe medicul si sa-i tratezi boala de care sufera, fara sa te gandesti ca exista riscul de a te imbolnavi tu insati. Caci, implicit, pentru ca el sufera, suferi si tu. O persoana care a iubit si a fost inselata traieste cu teama de nu mai fi ranita si a doua sau a treia oara. Nu se va mai deschide atat de usor in fata unei alte persoane. Mandria ei sufera odata cu ea. Nu este deloc usor sa insanatosesti o persoana ce indura dureri fizice si morale, ce isi dezvolta exagerat instinctul de aparare sau neincrederea in propria persoana si in ceilalti. O astfel de persoana nu mai este deloc dispusa sa se implice. Sufera de accese de singuratate si de izolare morala chiar si atunci pare sa comunice mai expansiv si neprefacut ca niciodata. Scepticismul infloreste grozav de amenintator: dupa tradare nu mai exista viata si dragoste.
Poti sa-i dai celuilalt forta dandu-i din din forta ta, dar nu i-o poti da pe toata. Atunci cand o persoana nu-si poate duce propria greutate, nu garanteaza nimeni ca celalalt va fi suficient de puternic ca sa duca doua greutati in locul uneia singure. Se poate intampla ca persoana care si-a cedat forta sa devina si ea slaba, istovita, demoralizata? Da, daca intr-un cuplu iubirea este distribuita in mod inegal, prea multa din partea unuia si prea putina din parte altuia, ea poate sa oboseasca enorm...
|
