|
Fiecare femeie merita sa fie o frumoasa poveste de iubire in viata unui barbat. Fiecare femeie merita sa fie povestea de iubire pentru care celelalte povesti sunt lasate in urma. Oricare dintre noi are dreptul sa iubeasca un barbat care sa poata sa o iubeasca la randul sau. Un barbat care sa fie liber sa o iubeasca, un barbat care sa nu-i spuna ca nu poate sa o iubeasca neconditionat pentru simplul motiv... ca el este conditionat. De un act semnat oficial, de o femeie, de obisnuinta de a fi cu acea femeie, de un copil care il face sa se razgandeasca de cate ori ii zambeste strengareste... Intotdeauna se gaseste un pretex, intotdeauna intervine un motiv plauzibil, o scuza ce trebuie acceptata, o serie de ganduri ce resping disculparile, dar le inghit hulpav. De cele mai multe ori, simti ca esti Cealalta, si nu ea. O amanta care nu o sa fie niciodata sotia. Viata bate insa filmul. Iubirea nu poate fi subjugata ratiunii sau principiilor de moralitate. Inainte de a-si da seama de ce intampla sau prea tarziu pentru a se mai putea opri, multe femei se trezesc in bratele unui barbat casatorit. Nu incerc sa caut scuze, sa abordez un topic care se inscrie cu succes printre cliseele de top, sa acuz sau sa fac pe lupul moralist. Tocmai mi-a fost administrata o portie zdravana de moralitate de la o amica care... a fost mult timp amanta unui barbat casatorit. Nicio femeie nu ar trebuie sa accepte o iubire cu o jumatate de norma. O femeie nu trebuie sa fie iubita pentru ca este diferita de o alta sau pentru ca reuseste acolo unde o alta da gres. O femeie trebuie sa stie cat de mult inseamna ea pentru ea. Si ca niciun barbat care nu se poate desprinde de o alta femeie, indiferent de motivele sale, nu merita iubirea sa. O femeie nu trebuie sa ramana prinsa in minciunile unei iubiri pe care nici ea nu le crede. Sa le transforme in adevar daca poate. Iar daca nu, sa fie suficient de egoista cu sine insasi incat sa inteleaga ca are dreptul la o fericire proprie. Si nu la una cuantificata in zile in care te intrebi de ce una si nu cealalta, in nopti solitare pe care le petreci scrasnind din dinti, in sarbatori al caror spirit e plecat in alta parte, acolo unde este el si nu esti si tu sau in momente traite cu frica ultimelor. Iubirea 24 din 24 este dreptul universal al oricarei femei. “Am inteles, poate dupa prea mult timp, ca merit iubirea sincera a unui barbat necasatorit. Ca am ales gresit sa fiu amanta unui barbat casatorit. Ca m-am complacut in prea putin. Ca am iubit, dar ca am gresit. Ca de fapt imi doresc un barbat care sa-mi priveasca trupul cu adoratie chiar si atunci cand sunt in hainele de casa. Un barbat care sa-mi iubeasca chipul si fara machiaj. Sa-mi spuna ca sunt mai frumoasa naturala si sa creada asta. Sa ma minta ca mancarea mea arsa are un gust minunat, iar eu sa ma prefac ca il cred. Sa nu aiba remuscari pentru ca ma iubeste. Iar eu sa il iubesc si sa nu mai ma simt de parca as fi comis cel mai greu incest. Sa ne meritam iubirea pe care o purtam unul altuia.” Exclud din start sa admit ca iubirea este troc. Daruiesc doar in cazul in care primesc? In nici un caz... Refuz apoi sa inteleg cum de functioneaza atat de bine in multe dintre relatiile persoanelor din jurul meu principiul bumerangului in iubire. Daca tu arunci la intamplare pe masa iubirii un amalgam de sentimente in speranta ca cel caruia i-au fost destinate o sa-ti raspunda prin altele asemanatoare, putem vorbi de iubire in doi? Oare nu ne referim la iubirea unuia si egoismul celuilalt? Oare nu doar unul iubeste, iar celalalt este fericit pentru ca este iubit? Nu cred deloc ca este iubire neconditionata atunci cand iubesti si daruiesti totul si primesti in schimb ceva ce aduce atat de mult cu nimic... Sau este, dar doar din partea unuia.
|
