|
“Da, intr-o relatie normala exista un el si o ea. Doi. Doua persoane. O femeie si un barbat. Eu si prietenul meu. In relatia mea, am senzatia ca vorbim de trei persoane. Suntem trei: eu, el si fosta sa iubita. Pana cand? Daca ma iubeste si stiu ca ma iubeste, de ce lasa trecutul sa il bantuie? Si sa ma bantuie si pe mine? De ce incerci sa reintri in viata unei persoane pe care ai iubit-o daca stii ca aceasta este fericita intr-o viata pe care si-a construit-o alaturi de altcineva? De ce ea si nu eu? De ce eu si nu ea?” De ce, de ce... si de ce... urmau una dupa alta intrebarile prietenei mele.  Pai si ce sa-i spun? Ca sa poti sa te intorci intr-un loc drag si sa-l privesti cu dragoste trebuie mai intai sa vezi cat iti este de drag. Si nu poti face acest lucru decat vizitand si alte locuri. Nu, nu au fost deloc cuvintele potrivite. Ce sfaturi sa-i dau unei prietene care imi spune ca a devenit obsedata de persoana pe care a iubit-o iubirea vietii sale? Ca in loc sa-si viseaza iubitul, o viseaza pe ea, pe fosta? Ca el i-a dovedit in nenumarate randuri ca o iubeste pe ea, cea prezenta, si cu toate aceastea mintea ei nu se poate abtine sa nu-si imagineze scenarii memorabile de film in care el o paraseste, simplu si fara remuscari, de dragul celeilalte? Ca o prefera pe cealalta in locul ei? Stia ca el si fosta au trait o mare poveste de iubire. Stie ca el a suferit enorm, ca o perioada buna de timp a fost innebunit dupa gandurile si visurile lui de iubire cazute premature, insa ea a fost alaturi de ea. A fost putin invidioasa pe ceea ce crede ca ei doi au avut. L-a sprijinit. L-a iubit. L-a ajutat sa isi revina. L-a invatat cum sa iubeasca din nou. Cum sa o uite. Nu a intalnit-o niciodata si nu a avut curiozitatea sa afle cine este... pana de curand, cand s-au intalnit toti trei. Intamplator. Doamne, si cat de aproape de perfectiune era... Cura de dezintoxicare Doamne, si gelozia pe un trecut inexistent nu poate fi un sentiment uman, imi explica. Ea este cea care se consuma, ea este cea care isi invoca motivele despartirii si care a gresit mai mult, ea se intreaba daca nu s-ar putea intampla din nou acelasi lucru si in relatia lor actuala. Ea reinvie un trecut pe care el a vrut sa-l dea uitarii. Si nu poate sa se abtina sa nu scormoneasca intr-o groapa de amintiri de mult timp astupata. Cum poate sa permita sa ia nastere atata neintelegere, exagerare, neincredere si teama tocmai fata de persoana care nu i-a aratat niciodata ce inseamna toate acestea? Imi amintesc spusele lui Diogene: “Gelozia e durerea de a vedea pe altul posedand ce posedam”. De ce sa simta ea acum durere daca ea singura este posesoarea inimii lui si nimeni altcineva? Ea singura trebuie sa realizeze ca relatia ei actuala nu se afla in competitie cu nicio alta din trecut. Ca ceea ce traieste acum nu el nu are nimic in comun cu ceea ce a trait el cu fosta. Fiecare iubire este unica. A ei este unica. Avalansa de sentimente si ganduri negative trebuie supuse unei cure de dezintoxicare constante. Zi de zi, saptamana de saptamana. Luna de luna. Stand fata in fata cu cel pe care il iubeste, recunoscandu-si teama in fata acestuia. Iar daca el o iubeste cu adevarat, el va fi cel care o va ajuta de data aceasta. O va invata sa aiba incredere in el si in iubirea lor. Pana cand ea este complet vindecata. Pana cand ea va realiza ca trecutul nu este deloc amenintator. Pana cand ea va crede in prezent.
|
