|
Cea mai grea enigma a relatiilor? Nu trebuie sa stau prea mult pe ganduri, caci raspunsul ma plezneste instantaneu: pricopsirea barbatilor buni tocmai cu femeile rele. Recunosc ca am vrut sa citesc “De ce se insoara barbatii cu scorpii?”, insa din lipsa de timp si interes am renuntat la idee. O sa-mi fac insa timp. Sunt prea indignata, nelamurita si revoltata ca sa las timpul sa ma impiedice in dezlegarea misterului.  Haideti sa ne prefacem ca nu am auzit vreodata de mitul iubirii care face si drege, care iarta, uita si prosteste, de iubirea in care ochii sunt tinuti inchisi si inima larg si intentionat deschisa ca sa intre cine apuca, dupa cum doreste. Jocul este mult prea pueril, naiv si neconform cu realitatea atunci cand ai ajuns la varsta maturitatii si se presupune ca ochelarii de cal au cazut cu zgomot, facandu-se praf. Acum in inima intra cel care stie cum, cel care reuseste sa dea din coate pana cand o ia inaintea celorlalti cu intentii similare. “Niciodata sa nu spui niciodata intr-o relatie” si iata legea de a carei existenta nu se indoieste nimeni, insa peste care toti trec cu vederea. Cum Dumnezeu se pricopsesc barbatii buni tocmai cu femeile rele... nu o sa o inteleg niciodata. Barbatul bun este dur si puternic cu toata lumea, este masculin, temperamental, atotputernic. Si totusi nu este nici ingamfat, nici violent, nici alcoolic si nici sadic. Intelepti sunt oamenii din lumea larga, judicios nevoie mare este si barbatul nostru cel de toate zilele... Adevarat ca pe buzele lui, orice asemanare cu realitate devine realitatea insasi. Majoritatea barbatilor nu isi iarta partenera care i-a inselat, insa minoritatea da. O parte dintre barbati o fac neghiobeste. Se lasa calcati in picioare, stiu ca se trece cu camioneta peste corpul lor si cu toate ca sunt preveniti din timp de pericol, n-au nici ce mai mica intentie sa-si tarasca trupul afara din zona dezastrului. Dupa sangele amestecat cu praf ramas in urma lor si dupa teancul de rufe spalate in fata publicului, uitate sa fie puse la uscat, toata lumea o stie. Femeia rea ii face nefericiti. Ei insa nu ar recunoaste nici in ruptul capului ca oasele le-au fost zdrobite pana la ultimul zvac de calciu. Sunt demni si au orgoliu, insa nu si in fata femeii despre care sustin ca o iubesc. Un prieten drag nu vrea in ruptul capului sa divorteze de femeia care l-a inselat, il insala, i-a spus si i-a aratat clar ca nu-l mai vrea in viata ei. Intreaga drama a vietii lui si a familiei lui se invarte in jurul ei, entitate incredibil de rea si egoista. El o iarta si se face ca nu vede. Tot el accepta. Si o iubeste in continuare. Ea este dispusa sa ramana cu el daca si el este dispus sa renunte la firma sa, la visurile sale de o viata. Motivul pretentiei? El nu are suficient timp sa-i indeplineasca pretentiile dupa cum bine o merita. Vi se pare corect? Iar el, de dragul ei, probabil ca o sa o faca. Mai e iubire sau deja ne referim la manipulare si subjugare? Sunt barbatii orbi sau femeile istete? Cand te gandesti ca sexul slab reuseste de minune sa joace rolul sexului tare, nu-ti trece prin minte ca s-ar putea si invers. Cand iubesc insa, barbatii devin la fel de vulnerabili ca persoanele de sex slab. Barbatul feroce se transforma in baietelul inofensiv.  Un barbatul puternic nu iarta cand orgoliul ii este calcat in picioare, un barbat bun inchide insa ochii cand femeia pe care o iubeste trece peste personalitatea sa. Si cine sunt in fond barbatii buni? Sunt acei barbati pe care orice femeie si i-ar dori, insa ei nu au ochi decat pentru una. Au un statut social aparte, sunt chipesi, manierati, impliniti din punct de vedere financiar. Nu este nevoie sa adaug ca stiu cum sa se poarte cu o femeie pentru ca o fac excelent. Au aceasta dexteritate in sange sau au capatat-o pe parcursul experientei lor de viata. In schimb, cred ca femeile rele invata din gradinita arta subjugarii barbatilor buni. Stiu cum sa-i recunoasca din multime. Stiu cum sa-i cucereasca si sa-i joace pe degete. Barbatul bun inchide ochii cand alege o fata rea. O face cu inima senina, convins ca doar o femeie cu o personalitate mai ceva decat a sa il poate face fericit. Sunt multe femei care il admira si l-ar vrea cu orice pret ca barbat sau sot, insa el a ales-o pe ea, ea cea care stie cel mai bine cum sa-i calce in picioare personalitatea. Iar el probabil ca nu vrea liniste si siguranta. Poate considera ca scandalurile cu iz de drama il scot din plictiseala si monotonie. Poate ca nu ar putea trai fara acest rau. Sau poate ca nici nu il considera rau, ci necesitate. Poate ca percepe acest rau drept un rau "bun". Daca ar fi asa insa, nimeni nu ar avea de suferit... Probabil ca toti barbatii sunt previzibili. Sau cine stie?... Cine stie, sa si inteleaga...
|
