|
Daca daruiti o casuta a papusii, aveti grija sa nu fie complet mobilata, mai lasati loc si pentru o cutie de chibrituri goala care ar putea fi o masuta; de asemeni, o masinuta e mai bine sa nu fie foarte dotata, o roata lipsa il va “invita “ pe copil sa puna in loc un dop de pluta, sa reinventeze jucaria.  Copilul are o mare disponibilitate de a interpreta roluri :el poate fi in acelasi timp un pantof, un avion sau doamna de la gradinita. Aceasta disponibilitate ii influenteaza jocul care ocupa 90% din viata copilului mic: jocul este prezent in absolut toate ritualurile:de somn – el va adormi cu jucaria preferata, de toaleta – ii facem baie cu o ratusca( cel putin!) ,de masa – din totdeauna copiii mananca impreuna cu un personaj favorit. Din pacate, modernismul ofera copiilor jucarii care-mai–de-care mai sofisticate, mai aproape de perfectiune, la care copilul este incastrat imaginativ: el devine un bun tehnicist, un performant al telecomenzii masinii, dvd-ului, al PC-ului, s-au inventat jocuri pe calculator in loc de “nu te supara frate”, jocuri in care nu mai distingi virtualul de real. Poti sa-i mai spui unui copil povesti cu balauri sau cu cai naravasi care mananca jaratec? Iti va raspunde prompt ca acum 100 de milioane de ani erau brontozauri sau tiranozauri, ca printesa adormita probabil era in moarte clinica iar marul cade pe pamant nu pentru ca e obosit, ci pentru ca nenea. Newton a observat asta acum 2 secole si se numeste “forta atractiei gravitationale. Punct! Studiile au aratat ca acesti copiii ai mileniului 3 au rezultate exceptionale pana in jurul varstei de 12 ani, cand capacitatea lor de atentie le este afectata, nivelul inteligentei atinge un prag si, cel putin in Statele Unite, s-a demonstrat un regres al performantelor scolare fata de generatiile anterioare. Aceleasi studii au relevat faptul ca, desi in universitatile americane, nivelul cerintelor a scazut, rezultatele noilor generatii,supuse fenomenului Mc Donald-izarii – lasa de dorit. Lasati copiii mai mult in parc si mai putin la aparatura complicata si nichelata din living, mai lasati-i sa-si mai juleasca genunchii, sa-si imagineze balene din norii de pe cer, sa deseneze cu un bat in nisip, sa faca castele, sa se bucure de vantul ce suiera printre ramurile copacilor si de cercurile desenate in apa de o pietricica. Personalizati-le fiecare fir de iarba,spuneti-le ca Parcul e si el obosit seara, ca nu primeste copii decat daca e soare afara, ca Jucariile din magazin au si ele mamicile lor si ca, in loc sa se duca la gradinita, stau pe raft sa le poata admira copiii, asta e “serviciul” lor, sau ca Soarele – care dupa ce are grija cat e ziua de lunga sa lumineze toate cotloanele lumii, seara se duce fericit dar obosit, sa se culce si el, cat e de Soare si de Mare! Amintiti-va, dragi parinti, cum era Luna in copilaria voastra –
La iazul de platina
Cumpana se clatina
Si cred ca-i un mestesug
Luna prinsa de belciug (T Arghezi) Daruiti-le cel mai nepretuit si sanatos vis real: copilaria! Nu spune nimeni sa ne intoarcem la papusile din carpa si la mingile textile, dar sa lasam frau liber imaginatiei celor mici – e foarte la indemana,e relaxant si sanatos chiar si pentru adulti. Hai, incercati!
|
