Nu-i invidiati pe barbati atunci cand isi expun ridurile in vazul tuturor fara cea mai mica urma de jena sau fara sa dea vreun semn ca i-ar deranja prezenta lor acolo, pe obraz? Nu-i invidiati ca le invidiati ridurile? Nu pizmuiti felul in care, pe un chip de barbat ridurile pica interesant si matur, in timp ce pe chipul unei femei mai multe riduri decat cele permise in mod normal ne determina sa-l categorisim drept ofilit? La noi, femeile, ridurile nu au povestea lor. Ridurile feminine nu inspira fantezie si mister, pe nimeni nu intereseaza ce anume le-a grabit aparitia, ce anume le-a facut sa se adanceasca si sa se inmulteasca cu rapiditate. Povestea ridurilor cu viata lunga si poveste bogata s-a dus de mult sau nu a existat niciodata? Nu si pentru barbati... Pentru ei, exista totul si mai ales asta.

Doar tu si oglinda, cei dragi si apropiati care au timp si rabdare pentru a se opri sa-ti cunoasca ingrijorarile si necazurile stiu ca ridurile din coltul ochilor au aparut pentru ca noptile ti-au devenit mai scurte. Trebuia sa ajuti bebele sa-si castige statutul de om mare... Putini sunt cei care stiu ca ridurile din jurul gurii sunt puse acolo de griji si stres, de teama unei crize financiare sau sentimentale, de alte nopti dormite doar pe jumatate pentru a-ti termina proiectele la serviciu si a tine pasul cu cei din jurul tau, din dorinta de a demonstra ca si tu poti sa impaci viata de familie cu viata profesionala. Si asta fara sa te transformi intr-un robot din ce in ce mai dedicat muncii si celor dragi, fara sa renunti la statutul tau de femeie feminina si mama competenta, fara sa lasi compromisurile materiale sa te goleasca de sentimente. Toate astea fara sa lasi un rid in pielea ta? Nu ai cum... Dar cati barbati si femei din jurul nostru inteleg asta? Cati fara sa ne cunoasca indeaproape?

In cap de lista, printre cele mai mari temeri ale femeilor se numara cele mai mici santulete din lume. Acelea care incep sa iti faca simtita prezenta pe un chip care obisnuia sa fie tanar. Pentru noi, femeile, primul rid este o experienta traumatizanta. Mai ales cand stii ca un rid nu este o experienta singulara. Unde-s multi, puterea creste. Unde a mijit un rid, timpul o sa adauge si altele. Tot cu timpul insa, strangand din dinti, vizitand saloanele care din varf de bisturiu si laser promit pielea intinsa pana la adanci batraneti, incercand tratamente antiaging care ne umplu sufletul de speranta si tinerete ajungem sa ne resemnam. Nu ne resemnam in fata unei frumuseti care e pe cale de a ne parasi, nu ma intelegeti gresit. Suntem la fel de frumoase, cu un rid in plus sau minus. La un moment dat, implorand, strangand din dinti, condamnand lipsurile oglinzii sau preaslavind minunile pe care le poate face, ne acceptam asa cum suntem. Prin acomodarea cu ele, devenim demne.

Daca ar fi sa facem o recapitulare cu cele mai mari temeri ale barbatilor, care ar fi acestea? Teama de casatorie, viata langa o singura femeie, scaderea virilitatii, teama ca nu o sa se poata abtine sa nu insele, teama de a fi refuzat de o femeie, etc. In genere, temeri reale, legate de cauze si efecte reale. Undeva, la capat de lista, se afla si ridurile si imbatranirea. Suntem noi, femeile, mai superficiale decat barbatii? Acuzati-ma de superficialitate, insa ma indoiesc.

Undeva, la nivel psihologic, admitem ca barbatilor le priesc de minune ridurile, cam la fel cum noua ne prieste maternitatea. Am uitat unde vroiam sa ajung de fapt. Iertati-mi divagatia. Ma intorc imediat la ceea ce vroiam sa exprim de fapt. De ce ridurile nu-i sperie si pe barbati? De ce privesc fenomenul de imbatranire atat de natural si de firesc, de ce pe locul in care care la noi ridul arunca o umbra la ei indica o raza de soare? De ce sunt doar eu cea invidioasa, de ce nimeni nu-mi tine partea? De ce ridurile lor sunt privite cu alti ochi decat cei cu care sunt privite ridurile noastre?

De ce ridurile pe chipul unui barbat te atrag fara sa vrei, de ce tradeaza ganduri multe, preocupare, doza potrivita de mister, dorinta de a sti ce se afla dincolo de norii din ochi si umbrele din jurul lor, compasiune, dorinta de a le intelege si a le mangaia, de a le face existenta mai maleabila, toleranta si un anume respect, ba chiar o admiratie si o atractie total inexplicabila? De ce chipul unui barbat matur, in lipsa ridurilor, pare fad, lipsit de expresie, neavand nimic de spus? Fara riduri, fara poveste spectaculoasa de viata? Nu tu intensitate, nu tu pasiune, nicio tranta cu viata din care sa iesi ciufulit sau cu spatele drept... De ce barbatii imbatranesc mai frumos decat femeile si toata lumea o accepta constient, ca pe conditie sine qua non a inaintarii lor prin timp? Daca stiti, va rog, raspundeti-mi.